Sunt un copil din flori

Mi-a fost îngăduit să țin în brate destui copii,înafară de-ai mei…
De câte ori fac asta,duc o luptă cu mine.
Am învățat să iert…Dar de uitat,nu-i chip.
Sunt un copil din flori care a crescut la orfelinat.
N-am avut o mama atât de puternica să se lupte pentru mine.
S-a lăsat învinsă…
Trebuie să nu-i fi fost deloc ușor să îndure ușurința cu care oamenii pun etichete.
Și sigur au lovit-o pietrele cu care s-a aruncat spre ea.
N-am fost și nu sunt nici eu o mamă perfectă și cred că nici nu mi-ar fi plăcut sa fiu…
Am fost prietena copiilor mei și așa voi rămâne până la sfârșit.
Nu,n-am avut o mamă care să mă legene și nici să-mi cânte.Ea însăși era un copil..
N-am încăput în sufletul ei,dar cred ca din gânduri,nu i-am lipsit.
La naștere,mi-a pus în inimă un bagaj,Cu mult din ceea ce sunt azi…
Și-apoi s-a ascuns…Ca sa plângă…
Pentru neputința de a nu putea oferi mai mult…