Azi ar fi fost ziua ei…

By |2018-07-03T10:39:52+00:003 iulie 2018|Blog|

Azi ar fi fost ziua ei... În adâncul sufletului meu,am rămas copil... N-am putut să-mi trăiesc copilăria senin, în orfelinat. Mi-a fost greu fără cântec de leagăn,fără mângâiere,fără povești,fără duioșie,mâini întinse,ascultări sau povețe. Lipsa de iubire și atenție,abandonul și uitarea mi-au sfâșiat sufletul. Mii de bucăți a trebuit să pun la loc.Am lipit fiecare ciob,și-am [...]

Scrisorile fără răspuns

By |2018-06-25T12:19:41+00:0025 iunie 2018|Blog|

Mi-a plăcut cândva,să scriu scrisori.A fost ca o pasiune. De fapt,în spatele ei se ascundea nevoia de comunicare. La orfelinat ni se ofereau cărți poștale celor care doream să scriem acasă. Cele trimise de mine,au rămas toate fără răspuns. Cum bunica nu știa carte,am înțeles-o.E greu să rogi pe cineva să-ți aștearnă pe hârtie,greul.Și dorul.Neputința. [...]

Prietena mea,de-o viață

By |2018-06-12T09:33:08+00:0012 iunie 2018|Blog|

Dacă există vreun om a cărui traiectorie mi-a tăiat răsuflarea, ea e. A avut o viață demnă de un roman. A căzut,a suferit,a murit dar a găsit puterea și s-a reinventat. Ne-am revăzut după patruzeci de ani.Și după o prietenie cum nu se naște decât la orfelinat.Sau uneori,la spital. Vorbeam despre noi.Eu,povesteam despre bolnavii de [...]

O zi pentru poveștile nespuse

By |2018-06-07T22:36:32+00:007 iunie 2018|Blog|

Prima dată am făcut cunoștință cu orfelinatul din Fălticeni în iulie,1968.Aveam puțin peste trei ani. Eu și fratele meu am fost între primii douăzeci de prunci dați la „stat”.Pentru confortul meu psihic,voi spune-luați. Era noua mea casă sau mă rog așa ar fi trebuit să fie dar sufletul meu mic a rămas captiv ani la [...]

Aprilie

By |2018-04-01T15:10:21+00:001 aprilie 2018|Blog|

Luna aprilie mă emoționează întotdeauna altfel decât o fac celelalte luni ale anului poate și datorită faptului că de ea ma leagă cele mai importante evenimente din viața mea. Peste câteva zile se împlinesc peste cinci decenii de când o fată mult prea tânără aducea pe lume un copil.Se zice că acesta este darul cel [...]

Mica noastră vacanță

By |2017-09-16T22:37:02+00:0016 septembrie 2017|Blog|

De câțiva ani facem voluntariat.Zilnic. Nu greșesc prea mult dacă spun că avem o viață pe repede înainte. Timpul și atenția ne sunt împărțite în nenumărate campanii umanitare. O zi de ”lucru”înseamnă alergări,liste cu nevoi,colectări,sortat,împachetat,cărat colete,scris mail-uri, dat telefoane și ore în șir de stat la calculator. Înseamnă un program încărcat uneori până la epuizare. [...]

Voluntariatul se naște în inimă

By |2017-08-03T08:53:03+00:003 august 2017|Blog|

Dacă întâlnești un VOLUNTAR,bucură-te și tratează-l cu respect. El este cel care duce bucuria,lumina și speranța acolo unde puțini se încumetă să ajungă. Și tot el este cel care oferă ceea ce ne este de mare preț,TIMPUL. Nu este nici taximetrist,nici cărăuș,nici salahor,nici slugă și nu ai dreptul să-l tratezi cu superioritate chiar dacă nu [...]

Un lord crescut de o regină

By |2017-07-23T20:41:22+00:0023 iulie 2017|Blog|

Vreme multă în urmă,viitoarele mămici mergeau să nască la mamele lor. Acolo beneficiau de maximul de siguranță și de ocrotirea de care aveau nevoie în acele situații. Bunicile erau cele care dădeau startul în viață pruncului și tot ele o inițiau pe proaspătă mamă în una dintre cele mai grele meserii din lume. Cum e [...]

Rămas-bun!

By |2017-05-13T01:26:48+00:005 aprilie 2017|Blog|

Am venit pe lume nu din iubire ci din păcat. Asta nu mi-a dat dreptul la normalitate.Viața mea a fost un haos și o debandadă totală. Frați mi-au fost copiii nimănui,mame-femeile de la orfelinat,bunicul-tată,mama-nici măcar o prietenă bună și tot așa... Acasă a însemnat pentru mine,o vreme,bordeiul bunicilor, sărăcăcios,în care înafară de un boț de [...]