Scrisoare catre sotul meu,
Iti scriu azi cand inimile amandoua bat aplaudand ziua casatoriei ce ne leaga…
Cand sufletele noastre pereche sunt ingenunchiate la altarul iubirii, reinnoindu-si juramintele….
In ziua in care stim deja ca unul fara celalalt ne risipim… iti spun asadar ca esti pentru mine, unul din darurile cele mai de pret pe care destinul mi le-a oferit. Sunt fericita ca mi-am asumat iubirea noastra, in ciuda diferentei de varsta, si ca am ales sa ne unim destinele in fata lui Dumnezeu, pe 14 iunie 2003, fara sa ne pese de nimeni si de nimic.
Iti multumesc pentru toate momentele de tihna,pentru toata iubirea,plina de alinturi si vorbe frumoase, pentru toata intelepciunea si abilitatea de a gestiona viata noastra de familie. Iti sunt recunoscatoare pentru fiecare raspuns la lucruri nestiute, pentru fiecare sfat in momente de rascruce, pentru tandrete si intelegere, Ma inclin pentru toata dragostea parinteasca nutrita fata de fiicele mele.
Cu tine am deslusit sensul profund al iubirii, si tot de la tine am primit cea mai puternica lectie de daruire si sacrificiu. Tu ai stiut sa ma ridici de jos cand am fost ingenuncheata, sa-mi fii reazem cand mi-a fost greu si cand pasii mi se poticneau…
Iarta-ma pentru toate noptile de veghe, pentru toate sederile prin spitale, pentru toata durerea si mahnirea, ce te-a cuprins pe parcursul lungului tratament de radio si chimioterapie. Pentru toate momentele in care n-am mai putut sau n-am mai vrut sa lupt, Pentru toate indoielile ca o putem lua de la capat…iar si iar…pentru plansete, pentru deznadejde…
Tu esti un inger, un inger pentru oameni si cu tine lacrimile nu mi s-au parut niciodata amare…,
Tu mi-ai aratat din nou rasaritul si m-ai facut sa pricep ca pana la apus sunt cateva mii de momente, care pot deveni magice, ca-n noi e puterea…
Iti datorez toata bucuria prezentului, pentru ca mi-e foarte clar ca medicina ar fi fost neputiincioasa fara iubirea ta, care in final m-a salvat.
Stiu toate rugile pe care le-ai inaltat la ceruri,stiu toate glumitele pe care le faceai sa ma inveselesti, desi erai la fel de inspaimantat ca si mine.
Pe toate declaratiile facute atunci,cand eram la pamant, in ghearele mortii, desfigurata de boala, eu am zidit incet si m-am reconstruit …
Ai dat noii mele vieti sens,dupa ce cand il credeam pierdut, m-ai invatat sa ma reinventez… Mi-ai dat putere si nadejde, m-ai invatat sa gasesc fericirea in lucruri mici si sa merg mai departe, cu speranta…
M-ai indemnat sa visez din nou si m-ai ajutat sa implinesc multe din ele…
Intr-o zi ti-am spus ca mi-e frica sa nu-mi cedeze inima, de la atata toxicitate dupa chimioterapie. Mi-ai spus sigur pe tine ca nu are cum… Am facut ochii mari, mi-ai raspuns ca inima ta s-a mutat deja la mine in piept, ca sa o imbratiseze si sa o sustina pe a mea…
Ca amandoua, nu au cum sa se prabuseasca….
Dupa ceva vreme am zambit amandoi, complice, cand un medic mi-a zis ca pe mine m-a salvat faptul ca am avut o inima…. mare si buna..!
Nu stiu incotro se indreapta viata mea dar tinandu-ne de mana, nu-mi mai e frica de nimic.
Iar pe tine Doamne te rog, da-ne din nou binecuvantarea, pentru ca pe undeva, imi esti dator….
Te iubesc, dragul meu si ma rog pentru noi…!