Moșul există

Nu am avut mult timp un brad de sărbători,al meu.Îmi agățam dorințele direct în stele…
Primul pom de iarnă,aveam să-l văd la casa de copii unde am crescut.
Era imens.L-am găsit dimineața,cu ocazia serbării,în sala de mese.
Aveam voie să-l privim doar de la distanță.
Faptul că nu-l puteam atinge, nu mi-a dat ocazia să-l primesc ca pe o bucurie destinată nouă,copiilor.Am păstrat doar, întipărită în minte,steaua din vârful lui.
Bradul mi l-am împodobit apoi, întotdeauna, în suflet.
Am făcut luminițe din lacrimi,beteală din doruri,iar din iubire am construit ornamente.În vârf, mi-am pus inima.
Pentru toți copiii din orfelinate și pentru copiii săraci.
Seara le spuneam poveşti și ne puneam dorințe.Adormeam plângând,că Moșul adevărat nu are timp de nefericiții sorții. Că nu-i pasă …
Azi ştiu. Crăciunul este un spirit.
Iar Moșul există….