Mi-am lăsat întotdeauna porțile sufletului deschise.
Au intrat de-a valma,și-au explorat aproape fiecare ungher.
Unii vorbind încet și călcând cu grijă,iar alții pășind cu bocancii,apăsat…
Când au ieșit,au luat bucăți din el.
De fiecare om plecat îmi este dor…!Pe unii îi caut,pe ceilalți îi aștept iar pentru câțiva,mă rog…
M-a găsit de câteva zile o fată cu care am stat la casa de copii.
Am parcurs de mână ani în șir,cu greu și amar,cu joc și poveste,cu zâmbet și lacrimi,cu speranță și deznădejde, cu rugăciune și îndurare.
Sunt eu…,mi-a zis ea,convinsă c-ar trebui s-o știu după circa treizeci și cinci de ani.Am avut un sentiment ciudat,de bucurie amestecată cu rușinea de-a nu-mi aminti mare lucru.
N-am dormit toată noaptea.Am deschis larg fereastra amintirilor și-am privit înăuntru.Apoi am plâns,eliberator….
A doua zi,mi-a sunat telefonul.De departe,era ea.A vrut să mă audă.Am avut mari emoții…Am schimbat gânduri și poze.
Zice că nu m-am schimbat.Că-mi aude râsul pe holurile căminului.
O,ce bine,voi știți deja că eu plâng,râzând…
Ieri mi-a dat mesaj,scuzându-se că n-a avut internet.Voia să știe cum mi-au ieșit analizele.Am plâns din nou,de fericire că-i pasă…
În iulie vine în țară,Chiar dacă nu ne vom putea vedea,măcar vom putea depăna amintiri.Și dacă vom plânge,o vom face strâns legate,una de îmbrățișarea inimii,celeilalte….
Oamenii vin și pleacă.Unii dintre ei au totuși puterea la întoarcere,să reia totul de unde l-au lăsat.
Ca și cum absența lor,a fost doar o mică rătăcire….
Porțile sufletului meu sunt deschise întotdeauna.
Și niciodată nu le va împovăra vreun lacăt.
Le-ar fi prea greu….!