Mi-a fost ingaduit s-o tin in brate pe Maia, o fetita care are putin peste doua luni si e in grija unei fete poate prea curajoasa pentru varsta ei.
A devenit majora,ieri. Dar viata,a luat-o in piept de cand destinul a harazit sa devina, parinte.
N-am avut o mama atat de puternica sa se lupte pentru mine.
S-a lasat invinsa! Trebuie sa nu-i fi fost deloc usor sa indure usurinta cu care oamenii pun etichete.
Si sigur au lovit-o pietrele cu care s-a aruncat spre ea.
N-am fost si nu sunt nici eu o mama perfecta ,si cred ca nici nu mi-ar fi placut sa fiu.
Am fost prietena copiilor mei si asa voi ramane pana la sfarsit.
Nu, n-am avut o mama care sa ma legene si nici sa-mi cante. Ea insasi era un copil…
N-am incaput in sufletul ei, dar cred ca din ganduri, nu i-am lipsit.
La nastere, mi-a pus in inima, un bagaj, cu mult din ceea ce sunt azi…
Si-apoi s-a ascuns… Ca sa planga! Pentru neputinta…