Până să ajung la orfelinat ,m-au crescut bunicii.
Au vrut să spele cumva rușinea venirii pe lume a unui copil din flori.
Ei au fost o vreme, tot ce aveam.
Pentru mine,părinții-bunici sunt zei iar bunicii,eroi.
Era atâta duioșie în glasul lor,atâta căldură în brațele ostoite de muncă,ditamai inima în trupurile mici,încovoiate de greu și o nesfârșită iubire în suflet.
Ajung la căminele de bătrâni cu o strângere de inimă și cu un nod în gât.
BUNICII NOȘTRI NU MOR MUSAI DE BOLI,CI SE STING DE UITARE ȘI DE NEPĂSARE.
Ne propunem să mergem acolo cu o coafeză pentru doamne și un frizer pentru domni să-i tundă și aranjeze puțin.
Ne gândim și la deplasarea unui medic oftalmolog cu un Dioptron pentru consultul ochilor.(așteptăm propuneri).
Azi am citit emoționată mesajul unei doamne-tehnician dentar care mi-a scris și este dispusă să ne însoțească pentru a identifica și remedia eventuale probleme cu protezele dentare(rupturi,fisuri).
Urmează restul- achiziționarea de bănci ,un foișor pentru adăpostit de căldură,plantarea de pomi în curte,televizoare pentru camere,aer condiționat măcar pentru sala de mese,jaluzele pentru geamurile în care bieții de ei își pun hârtii,colectarea de scutece și creme de îngrijire.
Hai că nici nu-s prea multe.
Și încă visez.Cu ochii deschiși…
Te alături proiectului nostru FII ÎNGER PENTRU UN BĂTRÂN,dă un semn.Ai vreo idee,o propunere ,o primim cu drag.
Poți ajuta în vreun fel,fă-o.Ei nu prea mai au timp să aștepte…