Mă gândesc la sărbătorile copilăriei mele și-mi vine un gust amar….
Mă feresc să închid ochii,ca nu cumva să le retrăiesc.Și le-nfrunt strângând din dinți.
Am un nod în gat și aș vrea să-mi opresc lacrima în colțul ochiului înainte de a-mi brăzda obrazul.Dar nu pot…
Era atât de trist să-i vezi pe ceilalți copii cu jucării și haine noi …Devenea și mai greu să-i suporți lăudându-se zile în șir după aceea.
Mulți dintre ei mergeau în familie,petreceau vacanța și se întorceau fericiți.
Eu rămâneam aproape de fiecare dată,la orfelinat.Era sfâșietor pentru sufletul meu mic.
Nu era săracul încă pregătit să primească înăuntru toate nenorocirile lumii.
Viața m-a învățat însă că nu contează ce mănânci,ce îmbraci,ce încălțări ai ci doar urmele pe care le lași.
Și că în simplitatea fiecărui gest,cât de mic ar fi el,se vede de fapt,importanța persoanei care îl face.
Acesta este unul dintre motivele pentru care azi fac voluntariat.
Și nu cuvintele trebuie sa vorbească despre noi,ci faptele.
Pentru că știu bine cum este să nu ai de nici unele,mai ales la zile mari.
Ați îmbrățișat vreodată un copil abandonat?Ați văzut cum plânge un părinte neputiincios care nu-i poate oferi puiului său mai mult decât o felie de pâine?Ați privit în ochii veșnic umezi ai unui copil orfan?
Ați mângâiat pe cineva bolnav,pierdut sau deznădăjduit,să simțiți pe pielea voastră dimensiunea durerii?
Poate că-i bine s-o faceți și veți înțelege mai bine,ce încerc să vă spun.
Și nu judecați aspru oameni buni,pentru că nimeni n-are garanție pe viață de la Dumnezeu și într-o zi poți pierde tot…
Știți cum e să nu-i pese nimănui de tine,ca și cum n-ai exista?E devastator,vă spun eu.
Fiecare om nevoiaș își dorește,măcar la ceas aniversar, ceva bun pe masă.Și morala creștină ne îndeamnă să-l iubim la fel ca pe sine. Și să-i întindem mâna,la nevoie.
Strângem alimente de bază,lactate,dulciuri,fructe și produse specifice Paștelui și încercăm să facem câte un coș pentru fiecare caz umanitar în care suntem implicați.
Orice donație este binevenită.
Iar după ce veți fi făcut un astfel de gest veți vedea că gustul bucatelor va fi altul.Iar sufletul ,vă va fi umplut cu recunoștința celui spre care v-ați îndreptat poate cu puțin.Dar cu multă iubire de semeni.
Adevăratele sărbători nu-s chiolhanuri și daruri scumpe,sunt prilejuri de a oferi bucurie și zâmbet celor mai putin norocoși.
Și se trăiesc discret,cu smerenie ,uneori doar în suflet…
Fiți binecuvântați prieteni!