Boala era sa-mi fure tot…
Dar viata s-a incumetat sa-mi dea a doua sansa.
De atunci nu-mi mai doresc lucruri, ci oameni…
Nu mai visez pentru mine ci pentru cei ce nu-si permit sa o faca.
Nu-mi masor fericirea in altceva decat in zambete…
Pun clipa peste clipa si ma simt binecuvantata dupa fiecare rasarit de soare.
Iau fiecare zi ca pe un dar si eu ii dau valoare timpului.
Fiecare bucurie a celuilalt, fiecare dorinta indeplinita, ma inalta.
Si-mi da sens… Altfel, m-as risipi…!