Nu m-a pregătit viața pentru nimic din ce avea să mi se întâmple.
M-a luat pe neașteptate de fiecare dată.
Am încasat lovitură după lovitură. N-a avut cine să mă apere.
Mi-a fost mistuit sufletul de multe ori…
Prima dată când când am fost luată din căsuța mică a bunicilor mei și dusă la orfelinat. Aveam puțin peste trei ani.
Pârjol după pârjol am îndurat de-atunci și nici acum nu-s toate arsurile vindecate…
Dar am lângă mine îngeri care mi le oblojesc… Cu multă iubire.
Uneori, renaștem din propria cenușă… Mult mai puternici și poate, mai frumoși.
Leave A Comment