Viața m-a pus la încercare de nenumărate ori.
Mi-a fost adesea sfâșiat sufletul și inima mi-a fost făcută țăndări.
M-am împiedicat,am căzut ,apoi m-am târât …
Am cunoscut sărăcia,neajunsurile și greul încă de mică.
La orfelinat nu mi-a fost deloc ușor să fac față bătăilor și umilințelor de tot felul.Multe dintre cele care trebuiau să ne aline suferința,își uitau în grabă, sufletul acasă.
Și veneau la noi,copii dornici de iubire sau de-o vorbă bună,goale pe dinăuntru,..
Nu prea contam pentru nimeni.Nu existau ochi să ne vadă.Eram doar o statistică,copiii statului…De fapt copiii nimănui…
N-am avut o viață roz nici după aceea.Destinul nu iartă…!
Știu cum e să-ți crești pruncii,cu teama în suflet că nu le poți oferi tot ce au nevoie.Și să fii nevoit să chibzuiești fiecare bănuț.
Nu mi-am îngăduit prea multe bucurii materiale.Am învățat să trăiesc cu puțin,Dar curat și demn.Și cu iubire multă,în compensare.
Știu cum e să fii bolnav.Încă trăiesc cu frica în sân că într-o zi se poate schimba totul.Mai știu și că fără bani,în Romania ești un om mort.Știu cum e să se sacrifice copiii și să împartă totul cu tine.
Fiecare zi de viață se cumpără.Cu un preț uneori mult prea mare…
Știu cum e să pierzi pe cineva drag și cu el sa îngropi bucăți din tine.
Să te întrebi unde-ți sunt prietenii la greu?
Dar mai știu un lucru testat și sigur.Forța e în noi.
Înainte de a cere sprijin trebuie să ne ajutăm singuri.Să nu ne lăsăm doborâți…Există întotdeauna o rezolvare.După fiecare apus,se ivesc zorii.
Și începe o nouă zi,care îți dă o altă șansă.Eu am primit-o.
Tocmai de aceea n-o las să-mi scape.N-o sa mă auziți plângându-mi de milă,niciodată.Iau fiecare zi ca pe un dar și o trăiesc frumos.
Mă înconjor de oameni calzi,pozitivi care știu să-ți înfrumusețeze viața.
Și da,mă gândesc și la ceilalți.Pentru că știu foarte bine cum e să fii singur,la greu…Plin de deznădejde și descumpănit.
Întindeți de fiecare dată o mână cuiva îngenuncheat.Înălțați o rugăciune,oferiți un zâmbet sau o îmbrățișare.Însoțite de o vorbă bună.
După ce vă deschideți comorile din inimă,dacă se poate,umblați și în portofel…!
Să auzim de bine!