Nu am talent la scris…
Nu-mi caut vorbele și tocmai de aceea reușesc să vă transmit atât mesajul dar și emoția.
Nu-mi este ușor,pentru că uneori,împărtășesc cu voi momente dinlăuntru-mi…Când o faci din suflet se vede chiar dacă nu toate vorbele îți încap în cuvinte.
Mi se întâmplă și mie să mă inspire vreun text. Și să preiau cumva,ideea…
Să-mi placă o poză și să o postez și eu.De obicei cer permisiunea pentru asta.
Chiar sa rețin și să folosesc o expresie care mi-a plăcut.
Obișnuiesc însă să pun ghilimelele de rigoare.
Am fost mâhnită să văd cum un domn din Focșani (și nu numai)a postat câteva scrieri de-ale mele,cuvânt cu cuvânt.
Domnule Baicsi Doru,din Focșani ce nu știți dvs,este că anumite lucruri pentru a fi scrise și înțelese,trebuiesc mai întâi trăite….
Mă consider cumva,furată….Mi-ați terfelit gândurile, câteva bucăți,din mine….Deși pentru dvs,sunt doar cuvinte goale.Care sună bine și atât….
Pentru mine,sunt acorduri ale sufletului.Care s-au vrut a fi împărtășite …Sunt vise sau coșmaruri,sunt tristeți sau bucurii,zile cu soare sau neguri grele,sfârșit și început,moarte și viață.
Nu am talent la scris dar de câte ori îmi scrieți vreun gând,mă bucur ca un copil.
Și pentru asta vă mulțumesc!